Ma simt coplesita! Ce solutii am la indemana?


coplesita

In ultimele trei saptamani m-am simtit coplesita de tot ce a navalit in viata mea cu o viteza fantastica. Din ritmul normal si firesc al vietii mele, m-am trezit prinsa intr-un vartej de intamplari carora cu greu le-am dat de cap. In ce s-au transformat toate acestea? In momente de stres profund, nopti abia dormite, ganduri peste ganduri. In concluzie: un om epuizat!

Cu totii trecem prin stari de acest gen, sunt sigura de asta. Nu este om pe fata pamantului care sa nu fie supus presiunilor mediului inconjurator, indatoririlor casnice, propriilor judecati si dorinte de a fi cat mai bun in ceea ce face. Intrebarea este: cum facem fata presiunii? Ce facem noi, femeile atunci cand ne simtim coplesite, depasite de situatiile care apar?

Iti voi spune povestea mea. Poate iti da de gandit si ai ceva de invatat din ea. Poate te vei regasi in mare parte din ea si iti va da solutii negandite de tine pana acum. Imi doresc mult sa te poata ajuta si sa stii ca nu esti singura care trece prin furtuni in viata.

La nivel subtil, suntem cu totii conectati unii cu ceilalti si daca reusesc sa aduc lumina in viata ta, inseamna ca si tu la randul tau vei putea prin exemplul tau sa aduci lumina in viata celor din jurul tau. Lumina trece din inima in inima, de la suflet la suflet si aduce iubire, alinare, eliberare.

La mine totul a inceput cand fetita mea cea mica a racit. A luat un virus foarte urat de la scoala, virus care a molesit-o pentru cateva zile extrem de tare. Temperatura foarte mare care nu scadea deloc indiferent ce aplicam. Si am avut n metode de a o ajuta. Scadea putin pentru o ora si apoi iar urca febra mare. Nu a mancat deloc cateva zile, bea apa si ceai atat cat putea si dormea.

Medicul ne-a confirmat viroza si am asteptat sa se domoleasca. Foarte greu a trecut toata starea ei timp in care eu am dormit 4-5 ore pe noapte si ele fragmentate. Am ajuns la sfarsitul saptamanii de ingrijit copilul obosita, coplesita si…m-a luat si pe mine viroza.

Viroza mea s-a lasat cu frisoane, dureri de cap, de ochi, de dinti, sinusuri infundate. Am scris despre sinuzita mea si cum m-am ajutat aici.

Zile intregi in care m-am simtit de pe alta planeta. Zile in care trebuia sa duc fetita cea mare la scoala, prin gerul de afara. Apoi sa revin si sa am grija si de cea mica, dar si de mine.

Dupa ce s-a facut cea mica bine, viroza a venit peste fetita mea cea mare si peste sotul meu. Si au inceput amandoi cu febra, dureri de gat, tuse, stare proasta, zacut in pat. Eu trageam de mine sa fac fata tuturor. Cum oare sa iti fie usor in conditiile acestea? Abia reuseam sa ma mobilizez pentru ca cine a avut sinuzita vreodata stie cat de ametit te simti in zilele proaste.

Nu numai fizic eram cazuta ci si emotional. Eram sleita de toate fortele si aveam dese momente cand ma lua din senin plansul. Sentimentul acela ca nu se mai termina odata problemele. Ba din contra, apar noi si noi provocari. Care au tot aparut in aceasta perioada.

Si in disperarea mea cea mai adanca am stat de vorba cu mine cateva minute. M-am inchis in biroul meu, i-am rugat pe toti sa nu ma deranjeze pana nu ies singura de acolo si in liniste, am ascultat.

Mi-am ascultat gandurile. Erau ravasite, fara sens, pline de frica si plutea un sentiment de neputinta peste ele. Eram coplesita de ganduri fara logica…Un haos!

Le-am lasat deoparte si mi-am ascultat inima. Ea, saracuta tot incerca sa imi dea semne de apreciere si iubire insa mintea fusese mult mai puternica de data asta si anihilase orice glas, orice cuvant spus de inima mea.

S-a asternut incet, incet pacea peste mine si am simtit la nivel de celula faptul ca tot haosul nu se va potoli pana nu reusesc sa fac pace intre minte si inima. Pana nu le armonizez.

Si am stiut ce trebuie sa fac in acel moment: sa multumesc! Sa imi exprim recunostinta pentru tot: si daruri si provocari. Si sa integrez in structura mea faptul ca provocarile nu au venit sa ma darame ci au venit sa ma caleasca si sa ma ridice de jos pentru a ma indrepta spre lumina. Nu e usor sa accepti asta atunci cand te simti coplesita! Insa daca am lasat mintea intr-o parte si am dat voie inimii sa se exprime, am simtit ca acesta este adevarul.

Si atunci am constientizat si mai bine ca atat cat pot, trebuie sa am mai multa grija de mine. Sa prind orice moment in care pot sa trag un pui de somn sau sa fac o meditatie de 10 minute pentru a ma echilibra. Corpul meu a simtit nevoia brusc sa consume citrice in nestire. I-am dat citrice!
Am facut suc de tije de telina si am baut pe stomacul gol. Este un extraordinar purificator hepatic, spala efectiv corpul si echilibreaza ph-ul stomacului.

Uleiurile mele esentiale mi-au fost de un real ajutor atat pe partea emotionala cat si pe cea fizica. Pana sa ma ajung sa am dialogul cu mine, considerasem ca nu eram eu prioritatea numarul 1 in a aplica pe mine uleiurile esentiale. Copiii trebuiau ajutati. Pe mine ma uitasem complet. Sotului ii facusem capsule cu uleiuri pentru imunitate, tuse, febra. Cand si cand imi mai luam si eu. De ce? Pentru ca am invatat inca de mic copil un program gresit. De a ma focusa pe ceilalti inainte de a ma ajuta pe mine.

Ori exact ca si in cazul depresurizarii avionului, intai trebuie sa stii sa iti pui tu masca de oxigen inainte de a-i ajuta pe ceilalti. Abia acum am invatat si eu pe propria mea piele lectia aceasta.

Asadar mi-am reconsiderat atitudinea si am apelat la uleiurile esentiale pentru a ma echilibra emotional. Am aplicat si am inhalat combinatii pentru motivare, iertare, iubire. Am apelat la citrice pentru ridicarea starii de spirit. In timpul somnului sau al meditatiilor am difuzat combinatii pentru linistire si echilibrare.

Fiecare strop aplicat sau inhalat a contribuit la schimbarea energiei din corpul meu si am ajuns sa imi revin si corpul fizic sa simta ca renaste incetul cu incetul.

Este nevoie doar de constientizarea starii prin care trecem si sa aplicam solutiile pe care le avem la indemana. De aceea am ales sa iti impartasesc experienta mea, pentru a sti ca avem la indemana solutii naturale. Cheia este sa le cautam si sa le mai si aplicam. Degeaba le aveam in casa daca nu le aplicam si nu apelam la ele.

Aici e vorba de sistemul de valori, de mindset, de cum ne propunem sa actionam in lumea aceasta. Daca o viata intreaga ne-am ghidat dupa niste repere care nu ne-au adus tocmai satisfactie, inseamna ca e cazul sa schimbam ceva. Altfel, situatiile se vor repeta la infinit cu aceleasi rezultate nesatisfacatoare.

Te simti coplesita? Fii atenta la glasul inimii tale, vezi ce nu merge in viata ta si incearca sa vezi unde poti gasi ajutor. Cere-l de la cei din jur si nu astepta sa faca cineva primul pas. Uleiurile esentiale te pot ajuta sa iti recapeti echilibrul emotional atunci cand simti ca ai cazut, ca nimeni nu te intelege, cand iti plangi de mila sau nu stii ce solutii sa adopti. Ele ridica vibratia corpului nostru si ne repun pe fagasul normal de functionare.

Ai grija de tine, suflet frumos si nu uita ca de tine depinde ce drum urmezi in viata si cate usor sau greu ti-l faci. In permanenta avem optiuni si ajutor divin. Trebuie doar sa le constientizam, sa cerem solutii si sa vrem cu adevarat sa schimbam prezentul pe un viitor mai bun.

 

Please follow and like us:
20