Bucurii de sfarsit de saptamana – cum sa aducem pacea in inima

Cand vine vorba de bucurii simple, la indemana oricui, bucurii pe care sa ni le facem singuri dupa o saptamana petrecuta in aglomeratia orasului, cea mai simpla rezolvare este plimbarea in natura.

Intotdeauna in natura ajungem sa ne conectam la liniste, sa ascultam si alte sunete decat suntem obisnuiti, sa vedem culori si forme, sa inchidem ochii si sa ne lasam purtati de senzatii.

 

Avem deseori impresia ca daca nu facem ceea ce ne-am propus, daca nu indeplinim cat mai multe puncte de pe lista cu „trebuie sa”, nu o sa mai ajungem prea curand sa bifam ca fiind rezolvate multe din obligatiile noastre. Cate insa dintre acestea sunt generatoare de bucurii in inima noastra? Mult prea putine.

Mereu cu gandul la ceea ce trebuie facut, uitam sa mai aducem zambet in inimile noastre, ba mai mult, ajungem chiar sa credem ca nu nici nu avem timp pentru noi. Cu toate acestea, realitatea se poate schimba intr-o secunda atunci cand ne propunem sa vedem viata si prin alta perspectiva: cea a propriului nostru suflet care isi cere drepturile.

Iar ca exemplu va pot da exact experienta avuta de familia mea in duminica ce a trecut cand am ales sa facem o iesire in natura, profitand de lumina calda a soarelui de noiembrie. Am vrut sa alegem o destinatie in care nu am mai fost, prin imprejurimile Bucurestiului, cat mai departe de centrele comerciale mult prea invadate de lume.

Noi am ales sa fim departe de lume de aceasta data, pentru a ne incarca bateriile la soare. Alegerea facuta a fost Manastirea Snagov.

Cand eram copil fusesem impreuna cu bunicul meu la Manastirea Snagov mergand pe lac cu vaporasul. Fusese o experienta interesanta insa de data aceasta accesul la manastire l-am facut pe un pod recent construit ce leaga satul de micul ostrov.

In curtea manastirii am gasit multa pace, putina lume, o atmosfera relaxata, flori care inca mai aveau boboci, iepurasi si pauni, bancute unde puteai sta la soare si inspira aerul curat purtat de curentii de pe lac. Bucurii mici in esenta insa atat de pline de parfum!

Totul plutea intr-o dulce relaxare, pana cand si catelusii locului dormeau intinsi in iarba si nu se miscau indiferent de cei ce le treceau pe langa urechi. Un exemplu de renuntare, de abandon, de lipsa totala de control.

Copilelor mele le-a placut insa sa se joace prin iarba, fugarind cate un ochiul boului, gasind buburuze amortite sau aruncand frunze uscate de pe ponton in apa lacului. Mereu exista si cate o componenta activa a iesitului in natura impreuna cu ele, activitati aducatoare de bucurii in inimioarele mici de copil.

Lacul Snagov insa era ca o intindere vasta si calma, neperturbat decat cand si cand de cate o barcuta…parca dormea si el si se lasa leganat de vanticelul usor racoros al toamnei.

Astfel o dupa amiaza frumoasa de noiembrie se poate transforma intr-o experienta a descoperirii si invatarii alaturi de copii a adevaratei bucurii pe care o doreste sufletul. Uneori avem impresia ca daca achizitionam cine stie ce gadget extraordinar de sofisticat vom fi mai fericiti…sau credem ca toate lucrurile materiale pentru care muncim ani si ani de zile vor aduce un trai mai bun familiei noastre.

Din pacate aceasta este doar o iluzie din care uneori de trezim mult prea tarziu sau chiar niciodata. Nimic nu poate inlocui pacea si linistea sufletului. Cand ai acolo seninatate, ganduri curate si incarcate de energie pozitiva, vibrezi…atragi din univers fapte, oameni, intamplari, situatii de viata similare starii tale sufletesti.

Greutatea consta in a fi prezent in tine, centrat in gandurile si emotiile tale din fiecare clipa si a constientiza ceea ce traiesti si emiti aproape in fiecare moment. Nu intotdeauna reusim, insa cu antrenament, aceasta va putea deveni a doua noastra natura.

Cu totii putem gasi bucurii simple in viata de zi cu zi, chiar si cand pare ca totul e un imens tavalug de emotii care ne copleseste. Atunci ne oprim si…

…ne aducem aminte de copilul interior. Care doreste sa nu fie uitat, abandonat intr-un colt si lasat sa planga in suferinta. El are nevoie constanta de joaca, bucurii de tot felul, surprize, distractie cu prietenii si descoperiri constante a minunilor acestei lumi.

Avem in jurul nostru, chiar si in marile orase, posibilitati de a ne conecta la autenticitatea sufletului nostru. Important pentru fiecare copil mai mic sau mai mare este sa isi aloce timp pentru reincarcare, pentru conexiune cu Mama Pamant, pentru rasfatarea simturilor.

In excursia noastra ne-am simtit cu totii mult mai uniti si mai conectati unul la celalalt decat am fi fost fiind la un film sau intr-un loc de distractie din zilele noastre. Copiii au nevoie de experientele noastre povestite pe intelesul lor, au nevoie de repere, de cladirea propriilor amintiri in compania parintilor lor.

Ori cum sa faci asta daca nu reusesti sa ii privesti cu autenticitate in ochi, daca nu te tavalesti putin in iarba cu ei sau daca nu sari un pic intr-un picior atunci cand te provoaca? In fond a fi copil, mic sau mare, e cel mai frumos cadou al acestei vieti pentru noi.

Depinde de noi cum si cat il pretuim si cum il punem in valoare. Sa ne jucam si sa ne bucuram !