Spre ce te grabesti? Opreste-te si zambeste-ti!


zambeste

Stateam si ma gandeam zilele acestea la goana nebuna in care suntem prinsi zi de zi. Despre cum alergam de la o sarcina la alta fara sa clipim, fiind prinsi intr-o valtoare a gandurilor. Uneori nici nu mai clipim, mergem pe pilot automat. Ora de ora. Zi de zi. Luna de luna. O viata intreaga…

Avem uneori momente in care ne trezim cand ceva ne scoate din ritmul acesta….din rotita soricelului. Ajungi tu, om drag, sa te uiti in oglinda si sa nu te mai recunosti. Te intrebi de ce s-au indepartat toti de tine si cum de ai ajuns sa simti oboseala asta adanc infipta in oase.

Chiar, cum ai ajuns aici?

Iti mai amintesti cum erai cand erai copil? Zambeste! Stiu ca undeva in inima ta mai stii ce te anima atunci si cat de fericit era sufletul tau cand punea la cale diverse pozne. Imaginatia era fara limite.

Cum ar fi sa te reintorci astazi la starea aceea de spirit si sa te uiti mai mult in sufletul tau? Nu ai timp? Cer toti prea multe de la tine? Ai multe de indeplinit astazi, nu-i asa? Se pare ca mereu alte lucruri sunt mai importante decat ceea ce simte sufletul tau. Cum sa-l superi pe x? Cum sa iti lasi copiii chiar asa, de capul lor si tu sa te ingrijesti doar de tine? Of…sentimentul datoriei care ne macina si ne spala mintea de tot.

Iti scriu toate acestea pentru ca am trecut pe strada aceasta si pasii ma poarta uneori cu incapatanare inapoi pe acest drum. Spre deosebire de anii din urma cand nici nu imi imaginam ca poate exista o alta varianta din momentul in care „esti la casa ta”, in timp am reusit sa ma detasez cu multa greutate de aceste idei.

Fac slalom intre roata soricelului si avantul vulturului care reuseste sa se desprinda de cum i-a fost dresata mintea si zboara. Si ce eliberare simt cand reusesc sa imi infrang toate limitarile si piedicile pe care tot singura mi le-am pus cu ani in urma! Evadez din inchisoarea mintii si incep sa ma uit la mine, sa ma regasesc si cu stanjeneala ma scuz in fata mea ca nu am avut timp in ultima vreme sa ma uit cu adevarat la mine. Dincolo de rutina zilnica superficiala.

Ai stat cu tine in ultima vreme in liniste si te-ai intrebat ce mai faci? Cum iti mai e ? Te rog opreste-te si zambeste-ti! Zambetul tau iti va fi medicament pentru inima si iti va insenina intreaga zi! Am facut si eu asta si cel mai greu a fost in momentele in care eram suparata, frustrata sau furioasa.

Zambetul anihileaza orice urma de traire negativa. La inceput e stingher si parca putin fals. Inspiri adanc, inchizi ochii si incerci inca o data. Prima data cand am incercat, in loc sa zambesc am izbucnit in plans. Am simtit o iubire atat de profunda pentru Sinele meu inalt pe care l-am calcat in picioare prin energii de vibratie joasa, incat in secunda aceea mi-am cerut iertare. Pentru ca am permis ca toate acele vibratii joase sa imi acapareze inima.

Zambeste ori de cate ori simti ca pierzi controlul. Pentru ca nu despre control e vorba in viata noastra ci despre curgere…despre cum reusim sa curgem prin orele vietii noastre fara sa ne impiedicam si sa ni se afunde gleznele prea adanc in namolul cu energii negative.

Cere un pic de antrenament sa fii prezent pentru a spune STOP gandurilor ce bucleaza in cap. Ce bine ar fi ca mereu sa fie cineva si sa ne traga de maneca cand deraiem de la drumul cel adevarat pe care ar trebui sa mergem. In lipsa acestei persoane, nu ne mai ramane decat sa ne antrenam singuri.

Pentru ca este de fapt munca noastra cu noi. Este cea mai importanta munca pe care o avem de facut in viata aceasta. Oricat de mult vor ridica din sprancene ceilalti, daca tu nu esti asezat pe un drum armonios, vei imprasita in jur numai energii de vibratie joasa.

Zambeste-ti si ofera-ti sansa de a te reconecta la tine!

Eu imi aloc timp dis de dimineata pentru un ritual de acest fel cu mine. Sau in miez de noapte cand toata lumea doarme si totul s-a linistit. Momentele acestea din zi au ceva magic in cele. Multe adevaruri mi-au fost scoase in cale astfel si multe dintre ele mi-au schimbat viata atunci cand am ales sa le urmez.

relaxare

Ma asez pe canapeaua din biroul meu(da, lucrez de acasa), fiind inconjurata de toate simbolurile vietii mele. Sau ma asez pe covor. Imi pornesc aromadifuzorul in care imi picur orice ulei esential care corespunde starii mele din acel moment: Portocala, Mandarina, Menta, Brad Siberian, Santal…

Imi picur ulei esential de Tamaie in palme si inspir adanc. Imi masez talpile cu un blend pentru echilibrare emotionala. Si imi pornesc meditatia in casti.

Dupa acest moment raman cu ochii inchisi si atunci incepe dialogul cu mine. Acela real si adevarat, in care imi raspunde inima si nu mintea.

Si dintr-o data, tot ce parea urgent de facut, lucruri care nu mai suportau amanare pentru ca eu alesesem ca „trebuie” sa le fac, raman suspendate in aer. Nu ca nu le-as mai face vreodata insa aleg sa le privesc altfel, cu o alta energie. Elimin apasarea si imi permit sa ma imputernicesc sa aleg. Nu este usor. Mintea mea e smechera si incearca sa ma domine iar si iar si iar…Insa daca fac des acest gen de incursiune in sufletul meu, am mai multe sanse sa o domin eu pe ea si sa imi las inimioara sa traiasca si sa aleaga si ea.

Astazi as fi putut sa fac n lucruri pana la ora la iti scriu aceste randuri, toate aparent importante si urgente insa am ales sa imi pun o muzica buna si sa iti scriu toate acestea pentru ca inima mea a stiut ca e important sa ti le comunic si tie. Cu gandul asta m-am trezit de dimineata si stiu ca a venit de la Sursa. Este un mesaj atat pentru mine, cat si pentru tine.

Imi doresc sa iti fie de folos si sa reusesti sa te opresti azi un pic din ceea ce faci si sa te uiti la tine. Inchide ochii si zambeste! Fii atent la ceea ce simti si la cum se simte corpul tau! Ce mesaje iti da? Daca iti place ceea ce simti, repeta si diseara, si maine dimineata…Pana cand vei simti o diferenta in viata ta!

Sa ai o zi libera de „trebuie”, suflet drag! 🙂

Virginia

 

Please follow and like us:
20