Celebreaza viata in oricare forma exista ea
M-am asezat in sfarsit sa scriu…aman momentul acesta de ceva vreme pentru ca nu ma simteam in stare sa o fac. Aveam nevoie sa imi procesez emotiile si tot ceea ce am trait si traiesc de o perioada incoace.
Viata curge. Se intampla lucruri paralel cu ceea ce traim noi zi de zi. Am in minte imaginea urmatoare: noi, oamenii vaslim in barcuta noastra purtata de curentul raului pe care mergem.
Si uneori vine din amonte un flux urias de apa care ne ia pe sus si ne ameteste, ne poarta barca din stanga in dreapta. Ne mai si rastoarna uneori. Ne udam. Ne speriem. Incercam sa facem fata si sa ne redresam. Fluxul acela de apa este de fapt tot ce face viata sa fie imprevizibila.
In termeni lumesti, pot spune ca am pierdut un suflet drag acum cateva saptamani. Daca e sa analizez ce a inregistrat corpul meu, ce au inteles celulele mele inca de mic copil despre acest fenomen natural dar deloc dorit, este ca exista frica. Neputinta.
Ce am inteles ca mic copil cand mi-au plecat intr-un an toti cei 4 bunici pe care ii aveam, este ca viata e tare ciudata si imprevizibila. Nimeni nu a stiut sa imi explice atunci ce sa fac cu emotiile mele. Inima mea a plans si a plans pe dinauntru, fara sa pot scoate afara emotia, sa o pot trai si sa o pot transforma.
Ori de cate ori am mai avut de-a face cu acest aspect al vietii terestre, am simtit neputinta si ghem in stomac. Adultul din mine a incercat sa faca fata emotiilor insa copilul ramanea inautru, plangand si fiind speriat.
Sufletul drag care a plecat intr-o lume frumoasa acum cateva saptamani mi-a fost nu numai mie, dar si celor apropiati lui un profesor. Ne-a pus in fata aspecte poate nevindecate ale vietii noastre.
Este imposibil ca in acest gen de momente sa nu stai cu ochii privind in gol si sa te analizezi, sa simti emotiile si sa cugeti. Emotiile curg in valuri, una dupa cealalta.
Stiu ca sufletul lui a ales aceasta cale pentru ca in acest fel s-a eliberat de haina lumeasca care era poate prea mica pentru cat de mare era sufletul sau. Stiu ca lui ii este bine acolo unde este. Stiu ca are parte de Lumina. Stiu ca si-a aranjat plecarea intr-un moment ales foarte bine pentru el si familia lui.
Stiu ca el nu ne vrea sa fim aici ramasi cu fetele astea triste. Si pentru ca stiu foarte bine acest lucru, ii voi onora viata cu tot ce a facut minunat in ea dintotdeauna.
Si cea mai minunata realizare pe care a putut-o face este draga mea nepoata. Un suflet mare, puternic si luptator. O bucurie de fata, veselie si plina de determinare.
In aceste vremuri dificile pe care le traversam multi dintre noi, conteaza enorm de mult sa fim alaturi unii de altii. Sa ne oferim cuvinte de alinare si sprijin. Sa facem fapte bune unii pentru altii. Sa ne ridicam reciproc atunci cand cadem. Sa pastram legatura cu orice persoana care ne poate fi inspiratie si ne poate oferi o perspectiva inaltatoare a perioadei delicate prin care trecem.
Orice terapie care duce la eliberarea de emotii este mai mult decat binevenita. Emotiile trebuie eliberate, procesate, cunoscute. Nu ascunse.
Pe mine m-a ajutat mult si mersul in natura. Am luat masina si am plecat pe malul unui lac si am stat acolo cateva ore singura. Am vorbit cu voce tare si i-am spus lui Dumnezeu ce simt, ce emotii stau sufocate in mine.
Mi-am pus muzica pentru suflet si am condus, am condus, am condus fara tinta pe drumuri…am procesat in acest fel, in stilul meu propriu, tot ceea ce traiam.
Iar faptul ca iti scriu aceste randuri si tie, face parte tot din procesul de intelegere si procesare a emotiilor. De cand am citit-o pe Anita Moorjani am inteles ca exista un alt adevar dincolo de ceea ce stiam eu despre aceste procese ale vietii. Insa totul necesita timp pentru a fi integrat.
Bineinteles ca si plantutele mele aromate mi-au fost aliati de baza in toata aceasta perioada. Atat aromaterapia cat si esentele florale Bach. Sunt ajutori extraordinari pentru procesarea emotiilor. Solutii blande dar puternice si eficiente.
Exercitiile de respiratie si qigong-ul sunt metodele prin care zilnic imi armonizez corpul fizic cu emotiile pe care le simt ghem in diverse parti ale corpului. Eliberez, eliberez si las flow-ul vietii sa curga prin mine. Nu ma mai agat de nimic si nimeni.
Invat sa imi accept toata gama de emotii si simt recunostinta. Sufletului care este in Lumina pentru tot ce a construit pe acest pamant. Stiu ca a vrut sa se exprime pe deplin de pe un alt plan si din alta dimensiune. Pentru ca asa poate face mai multe pentru sufletele ramase aici.
Ma bucur ca esti bine acolo unde esti si ca zambesti din toata inima ta mare! Noi, aici, incercam sa ne invatam lectia lasata de tine si sa nu mai risipim pe inutilitati timpul avut.
Daca nu ACUM, atunci CAND?
Iti multumesc,luminita stralucitoare printre multe ale lumini ale acestei lumi! <3
